În data de 21 august 1862, prin ordinul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, erau înființate Direcția Generală a Seriviciului Sanitar Român și a Corpului de Ofițeri Sanitari ai Armatei. Momentul a reprezentat începutul organizării moderne a sistemului sanitar militar românesc, adaptat cerințelor Armatei și, totodată, nevoilor pe care oamenii le aveau, atât în vreme de pace, cât și de război. De-a lungul istoriei, medicii militari au fost prezenți, în prima linie, în toate momentele importante: pe câmpurile de luptă din Războiul de Independență, în cele două Războaie Mondiale, dar și în teatrele de operații internaționale din Afganistan și Irak. Medicina militară românească îmbină rigoarea disciplinei militare cu dedicarea profesiei medicale, reprezentând un pilon esențial al siguranței și sănătății naționale. În anul 1900 au fost înființate Societatea Științifică a Corpului Sanitar Militar Român și Revista Sanitară Militară, iar în 1921 România a participat la primul Congres Internațional de Medicină și Farmacie Militară, desfășurat la Bruxelles, Belgia. În memoria medicilor, sanitarilor și a surorilor voluntare care au salvat vieți pe fronturile de luptă, în anul 1932 a fost ridicat, în București, Monumentul Eroilor Sanitari, unde astăzi a avut loc o ceremonie militară.